Am plecat de la spital către Carrefour. In Piteşti, Spitalul Judeţean e intr-o parte a oraşului iar Carrefour-ul e in cealaltă parte, trebuie sa ieşi pe autostradă ca să ajungi mai repede aşa cum am făcut şi eu de altfel. Pe autostradă vigoană maximă. Ajung in parcare, îmi iau un cărucior şi intru in magazin. Eram pe altă planetă, nu eram concentrat deloc iar asta mi se întampla foarte rar, ce vorbesc, aproape niciodată. Eu sunt genul implicat, orice fac sunt foarte concentrat, vreau să-mi iasa totul aproape perfect. E, de data asta era diferit.

Cum am mai zis am intrat in magazin si pornesc glonţ spre raionul cu articole pentru bebeluşi şi nou-nascuţi. Ajung acolo, stupoare… Erau 100 de săpunuri, 100 de şampoane, 100 de creme, 100 de tot ce voiam eu să cumpăr…Pfooaaa…Ce fac frate? Eram tare nedumerit, cînd apare salvarea mea. O colegă de liceu pe care nu o mai văzusem tot din liceu care căuta ceva pentru puştiul ei, tot creme, tot şampoane… Intrăm in vorbă, ne pupăm, ne felicităm, bla, bla, bla…Îmi recomandă ceva produse, dar cârcotaşul, tot cârcotaş, mai voiam eu sa certetez şi alte produse.

In boxele supermarketului se agita o angajată cu un anunţ, dar pe mine nu mă interesa, eu aveam de consultat extracte de aloe vera si de muşeţel din produsele pentru bebeluşi, dar tot agitându-se aşa, mi s-a părut că-mi aud numărul maşinii in difuzoare, aşa că mă îndrept spre una din case.

– Nu vă supăraţi, ce număr a spus domnişoara?

– AG 77 …, a dumneavoastră e?

– Da, s-a-ntâmplat ceva?

– Fugiţi repede ca v-a luat foc!

În momentul ăla am crezut că înnebunesc. Am luat-o la sănătoasa spre ieşire. Din uşa magazinului vedeam vreo 5 persoane in apropierea maşinii mele care fumega serios, unul dintre ei incercând sa spargă geamul din stânga faţă. În momentul ăla am strigat să nu spargă geamul si am deschis maşina. Eram căcat pe mine. Fumul venea de undeva de sub capotă. Am deschis capota (cică e greşit dar ce trebuia sa fac sa aştept să se facă scrum?) si un fum înecăcios a ieşit de undeva din spatele motorului. Am scos stingătorul din portbagaj si am pulverizat in direcţia de unde venea fumul. Draci. Am luat un stingător d-ăla mare din parcare si l-am pulverizat si p-ăla, nimic, am mai luat unu’, nimic. Îmi venea să plâng. Stăteam ca prostu’ lângă maşină cu 5 extinctoare si nu puteam s-o sting.

Dintr-o dată alarma pompierilor linişteşte spiritele celor adunaţi in jurul maşinii fumegânde, dar mă agită pe mine. Unu’ de lângă mine îmi şopteşte:

– Ai belit-o! Dacă nu ţi-a distrus focul maşina ţi-o rezolvă ăştia!

Asta mă neliniştea şi pe mine. Ştiam cum actionează aşa că i-am întâmpinat cu “staţi puţin să ne organizăm, maşina nu arde, doar scoate fum”. Când m-au văzut ca eram oarecum coerent şi-au mai domolit avântul cu care împrăştiau furtunele. Au mai băgat două extinctoare, nimic. Se adunase lumea ca la urs. Într-un final, după ce au tras de toate protecţiile motorului, după ce au rupt toate conductele au “localizat focarul”, era o protecţie fonică a motorului care căzuse pe ţeava de evacuare si se aprinsese, dar ardea mocnit.

După ce s-au calmat spiritele am început să zâmbesc. Unul din pompieri m-a intrebat dacă sunt bine. I-am spus că de o zi sunt tată si nu voi lăsa un incident atât de minor să-mi strice bucuria. A zâmbit şi el si m-a felicitat.

V-am spus ca sunt optimist icon smile O ard prin parcare …

Apropo, maşina era parcată pe rândul 13 icon smile O ard prin parcare

Leave a Reply