Bineinţeles ca am zis si eu ca merg, doar nu lipsea martie din post. 7 zile in Sousse, al doilea oraş ca mărime din Tunisia, după capitala Tunis. Sună bine, ce vorbesc, sună foarte bine, alte obiceiuri, altă civilizaţie, eram innebunit.

A sosit ziua plecării. Cu bagajele burduşite plecam la drum. Eram extrem de emoţionat, era prima mea ieşire din ţară, prima dată cand părăseam Europa, prima dată cand mergeam in Africa, primul zbor cu avionul. Aşadar am plecat din Piteşti cu destinatia Sousse. De A1 nu vă spun nimic pentru că nu e nimic interesant, sărim la Otopeni.trans Primul zbor cu avionul

Mă luase deja cu furnicături pe şira spinării, mă uitam la avioanele ce făceau manevre pe pista, mi se păreau imense. Eram de-a dreptul uluit. Nu aveam frică cu toate că, cu o noapte inainte m-am gandit eu ca ar fi mişto  sa văd Final Destination.:)

In fine, am făcut check in-ul si am păsit in zona de aşteptare. Aici, lume multă, bla bla bla, nu mai ştiu cum a fost, dar dacă nu-mi aduc aminte inseamnă ca nu s-a întamplat nimic spectaculos. Ne-a venit rândul sa ne imbarcăm, stiţi cum e!? Vine autobuzul, te ia, te duce la avion.

Când am ajuns la avion parca mi s-a modificat mutriţa aia de smecheraş care făcea caterinca in sala de aşteptare. Acum vedeam toate detaliile exterioare ale avionului. Nu arată prea bine “zburatorul”, era cam jigărit. In fine, poate asa or arăta toate, e primul pe care-l văd si poate sunt eu paranoic. Urcăm. Înăuntru, la fel de vechi. Naşpa, dar asta e. Cum n-aveam locuri pe bilete ne-am aşezat fiecare unde am crezut că e mai bine, in funcţie de prietenii, de vârsta…Noi, eu şi soţia mea, ne-am aşezat in dreptul aripilor, acolo a zis miezul din dodoaşcă, adică eu că ar fi mişto iar soţia mea a acceptat propunerea.

S-a aşezat lumea, apare stewardesa şi începe să ne dea indicaţiile de rigoare. Eu îmi arunc o privire pe geam şi, ce văd? Aripa era chituită! Cum? Da mă, era chituită cu se chituie maşinile înainte de vopsire (am pus poza ca să nu spuneţi că le înfloresc). In momentul ăla mă ridic si caut cu privirea alte două locuri…avionul plin. Fuck! “Rămân aici, ce-o să se întâmple?”, mă încurajam in gând. Îmi vine în schimb o idee strălucitoare care mă putea salva de “chituiala de pe aripă”, să trag jaluzelele ca să n-o mai văd. Apuc ruloul de un mâner si trag de el in jos, in momentul ăla am rămas cu rama in mână… Eram deja pişat pe mine. Frate cu ăsta tre’ să zbor? Am belit-o!

Strig după stewardesă cu o faţă de om şocat. Vine la noi, îi arăt ce s-a-ntâmplat iar ea îmi spune sa stau liniştit că se mai întamplă. Nu-mi venea sa cred ca aud asta, cum se mai întâmplă? “Păi daca o mierlesc nu se mai întampla, o mierlesc si gata, eşti nebuna?”. Nu, nu i-am spus asta, dar asta gândeam. Dintr-o dată celui din fata mea îi cade o mască de oxigen de undeva de sus.”Deja?! Nici n-am apucat să-mi termin gândul pesimist ca a si sosit sfârşitul? Gata? O mierlim?”. Apare stewardesa, la fel de calmă si ii oferă pasagerului din faţa mea aceeaşi explicatie, de acum logică “se mai întampla, ne cerem scuze”. Mamă, unde dracu am plecat!

După toata nebunia asta avionul se pune in mişcare. Aveam chiloţi bicolori, galben in faţa, maro in spate. Eram pe modul “mute”, nu cârâiam nimic. Era plăcut totuşi, nu mai simţisem niciodata senzaţia asta, era mişto. Mă mai liniştisem, dar mă pune dracu să-mi arunc o privire si pe geam. Frate, flutura aripa aia “chituită” de-o lua mama dracu. Iar am revenit la sentimentele anterioare, când, deodata ne anunţă pilotul ca intrăm intr-o zona de turbulenţe. Bravo bă băiatule, eşti in echipă cu stewardesa fiţi-ar mă-ta dracu, după ce ca eram eu pişat pe mine mai vi si tu cu turbulenţa ta. Şi-ncepe showul, ne mesteca avionul de ziceai ca suntem intr-o râşniţă, bineinţeles aripa flutura.

Intr-un final am scapat, am ajuns deasupra Tunisiei, nu mai vedeam aripa “defectă” pe geam, vedeam Mediterana, frumoasa Mediterană cu nuantele ei de verde-turcoaz-albastru. Era superb. Am aterizat la Tunis. Am scăpat, am reuşit, acum ma bucur de vacanţă.

Leave a Reply